Strict Standards: Non-static method Configure::getInstance() should not be called statically in /home/fashion/public_html/cake/bootstrap.php on line 38
Incursiune cu Irina Schrotter in culisele unui catwalk de criza

Incursiune cu Irina Schrotter in culisele unui catwalk de criza

Apr 01
Irina Schrotter
„Era cat pe-aci sa ramanem disparuti” – iata un lucru pe care Irina Schrotteril recunoaste pentru prima data cand vorbeste despre Romanian Fashion Week, cel mai vechi eveniment de moda din tara, anulat anul trecut din lipsa de bani. „O sa-l sustin pana in panzele albe”, face o promisiune Schrotter; e o promisiune care arata fie orgoliul unui fondator neimpacat cu gandul la posibilul faliment al unui proiect de suflet, fie certitudinea ca Iasul va putea face rost de-acum incolo, anual, de cei circa 250.000 de euro de care are nevoie pentru pastrarea unei traditii de 11 ani. Fie amandoua.De jumatate de an incoace, Irinei Schrotter pur si simplu nu-i mai ajunge ziua: socoteste, negociaza, ia decizii, vorbeste continuu la telefon. Energia – si bateria telefonului – nu i-o consuma nici afacerile din confectii, nici imobiliarele ori bursa, ci „exceptia de suflet” de la legea pe care o urmeaza in business: una care spune ca tot ce are pe eticheta numele Irina Schrotter se evalueaza in bani, deci trebuie sa fie profitabil.

Romanian Fashion Week (RFW) – versiunea romaneasca a saptamanilor internationale ale modei pe care Schrotter a fost nevoita s-o anuleze anul trecut din

motive de bani – nu se masoara insa niciodata cu acest etalon capitalist, desi festivalurile de moda sunt, peste tot in lume, o afacere.
Nu si in cazul Iasului. „Nu iau, dau bani. Iar castigul e imagine. Si nu e doar al meu, e al tuturor”, crede Irina Schrotter, marturisind ca mai are „ceva” de parcurs din drumul sinuos si cu nopti albe al cursei pentru finantarea editiei cu numarul 12, programata pentru 9–10 iunie. La capatul drumului, Schrotter vede altceva decat un minus in bani: vede un plus pentru propriul brand si reconfirmarea Iasului ca etalon pentru designul romanesc.NEVOIA DE BANI. „Ceva”-ul ramas inseamna, in cifre, inca cel putin 50.000 de euro pe care trebuie sa-i mai faca rost Asociatia FIT – „Future in Textile” (organizatorul evenimentului, al carui presedinte si fondator este Irina Schrotter) pentru a completa suma de 60.000 de euro deja stransa.

Restul, pana la 250.000 de euro, spune Schrotter, sunt contracte de promovare in sistem barter. „N-am acceptat compromisul de a cobori standardul numai de dragul de a ramane vizibili”, isi explica Schrotter decizia – dureroasa – de a anula editia de anul trecut.

„Am ales sa i se simta lipsa”. Dar i s-a simtit, intr-adevar, lipsa? Este Iasul etalonul cu care se masoara pulsul modei romanesti? Se pare ca da. „In Franta moda se dicteaza de la Paris, in Marea Britanie, de la Londra, iar in Romania, de la Iasi”, spune Olga Stanciu, director adjunct al Jolidon, care participa anual la marile targuri de specialitate din strainatate. Si nimeni nu vrea ca RFW sa dispara.

Nici participantii, fie ei cunoscuti sau debutanti, pentru ca li se ofera ocazia sa apara in fata presei de specialitate si a eventualilor clienti directi. si nici competitorii, care prefera un player puternic in afara Bucurestiului mai multor playeri grupati in Capitala.

Si probabil ca nici iesenii n-ar vrea sa dispara. S-au obisnuit deja ca, la inceput de vara, din 1999 incoace, sa fie martori ai desantului anual de designeri, vedete si colectii si sa urmareasca neobisnuita desfasurare de forte asociata Romanian Fashion Week, care e comparabila cu cea necesara unui concert rock.

Dincolo de linii noi, explozii de culori si glamour, Romanian Fashion Week inseamna 40 de tone de echipamente, peste 100 de tehnicieni, peste 400 de manechine, 30 de metri de catwalk si peste 30 de colectii, dintre care sase sunt create de nume noi.

DINTR-O INTAMPLARE. Irina Schrotter povesteste ca festivalul pentru su­pra­vietuirea caruia se lupta azi s-a nascut „dintr-o intamplare nu foarte placuta la vremea aia pentru obrazul meu de designer”. Ideea a fost a unor prieteni care au rugat-o sa-i ajute, convingandu-si colegii designeri sa vina la Iasi cu colectii.

„Dupa ce am mobilizat pe toata lumea, am aflat ca nu s-a facut rost de bani pentru organizarea festivalului”, isi aminteste Schrotter. „Era si numele meu in joc, ce era sa fac? Nu puteam sa-mi patez obrazul” – asa ca a preluat fraiele pentru organizarea evenimentului, ideea si intregul proiect, care se numea pe atunci Festivalul International de Moda din Iasi.

Dupa doar doua editii sub acest nume, evenimentul a fost acceptat in calendarul international al saptamanilor modei. „Nu am reusit sa-l realizam de doua ori pe an, asa cum se face peste tot in lume, si ne-am pierdut locul”, spune Schrotter, evidentiind un alt efect al lipsei de bani. Din 2006, festivalul se transforma in Saptamana Modei Romanesti – Iasi.

Evenimentul de la Iasi nu e nici pe departe, azi, singura posibilitate de a anticipa tendintele in moda romaneasca. Festivaluri care-si propun sa ia pulsul in fashion se organizeaza frecvent in Bucuresti, dar si in orase precum Constanta, Craiova, Cluj. Si totusi evenimentul de la Iasi, dincolo de pionieratul pe care l-a facut, si-a pastrat si aura de etalon al industriei.

„A dat mereu ora exacta”, dupa cum formuleaza Stanciu de la Jolidon. „Iasul ne spune cine e puternic, cine e nou, cine e demodat, cine rezista. In felul lui, e un barometru al starii modei romanesti”, comenteaza si criticul de moda Ovidiu Buta.

Punctul slab al acestui „barometru” vine, insa, din faptul ca designerii nu contribuie la finantare, evenimentul depinzand exclusiv de banii veniti de la sponsori si organizatori – spre deosebire de evenimentele de la Paris ori Milano, unde organizatorii vin doar cu 50–70.000 de euro pentru catwalk si pentru o tehnica minimala. Aceasta dependenta face ca festivalul de la Iasi sa fie amenintat permanent de pericolul anularii. S-a intamplat o singura data, anul trecut, dar spectrul lipsei de bani bantuie anual gandurile Irinei Schrotter.

O plasa de siguranta ar putea fi autoritatile locale, daca ne gandim ca superlativele despre festival adauga la brandul Iasului un atribut important: cel de capitala a modei. Schrotter spune ca a insistat ani de-a randul pe langa autoritati, prezentandu-si proiectul drept „act cultural”, dar fara nici un rezultat.

„Noi, cei din zona de confectii-design vestimentar, nu suntem bagati in seama. Simt o lipsa de rerspect fata de valoarea adaugata, care nu e deloc mica in industria noastra”, spune pe un ton usor iritat Irina Schrotter, explicand ca in zona de design adaosurile comerciale merg de la 5–10%, procent comparabil cu cel practicat in constructii, de exemplu, „dar pot sa ajunga si la 1.000–2.000%, in functie de cat de valoros este designerul”.

Si completeaza cu o dorinta: „Trebuie sa invatam sa vindem creier. Ne-am obisnuit si ne complacem in ideea ca suntem o piata de munca ieftina si de 20 de ani ne zbatem si suntem bucurosi ca reusim sa ne vindem ieftin”.

IMPREUNA, DAR SEPARAT
. Si totusi, care e, pentru Irina Schrotter, miza evenimentului? „Industria creativa e altceva decat industria mare. Cumva lucram impreuna, dar totusi separat. Atunci cand este vorba de imaginatie, de a face pasi spre viitor, trebuie sa ne uitam la zonele creative”, lamureste Schrotter principala dife­renta dintre industria cu care si-a asociat numele si productia de masa.

Criticul de moda Ovidiu Buta adauga o nuanta: „Designerii care isi cos numele pe o eticheta promoveaza de fapt o viziune personala, la fel ca pictorii”, spune el. Iar viziunile personale care se aduna la Iasi, pe aceeasi scena, nu sunt doar multe – numarul co­lectiilor personale prezentate a crescut permanent –, dar se remarca prin calitate, completeaza Buta. In fond, designerii au toate motivele sa nu lipseasca: pre­zenta intr-un eveniment de tip „fashion week” inseamna conexiuni si relatii directe atat cu buyeri cat si cu persoane care, imbracand un anumit brand, popularizeaza numele lui in cercul de prieteni si la evenimente mondene.

„Castigul partici­pan­tilor e ca arata colectiile exact pu­bli­cului-tinta si obtin si imagini controlate pe care le folosesc apoi ca sa-si promoveze si sa-si vanda marfa”, spune Buta.

De la general la particular, un alt critic de moda, Alin Galatescu, face o completare: „La Iasi, reactia buyerilor a fost mica”, spune el. „Este mai mult un show generator de nume noi in sistem”. Galatescu, care e implicat in organizarea primei editii a Cluj Fashion Week, spune ca noul festival „e un eveniment mult mai complex si mai international”, si vorbeste si despre un alt model decat cel de la Iasi. La Cluj, „ideea e sa se si cumpere creatiile”, spune Alin Galateanu.

In afara de Iasi si mai nou anuntatul Cluj, la noi exista si o a treia saptamana a modei, Bucharest Fashion Week. Diferenta dintre cele doua deja consacrate – spune Ovidiu Buta – e ca la Iasi participa, in general, „designeri care si-au planificat afacerea pe termen lung, in timp ce la Bucuresti participantii se asteapta sa vanda instant. Despre Cluj n-am cum sa ma pronunt”.

MIGRATIA SPRE PRODUSE DE MASA. In Romania se vinde anual moda de 2 mld. euro – aici intrand deopotriva imbracaminte, incaltaminte si accesorii livrate de producatori si retaileri, fie ei romani sau straini. In aceasta estimare nu sunt luati in calcul „lohnisti” – cei care produc, sub contract, pentru branduri internationale. In privinta producatorilor romani, se vor­beste de doua mari categorii. Prima, care e dominanta in termeni financiari, e cea a companiilor care produc sub brand propriu, dar care au tinut in umbra numele designerilor: e cazul Jolidon, Dada, TinaR, Guara sau ID Sarrieri.

Iar a doua, mult mai mica in termeni de business, e cea pentru care numele conteaza, fiind reprezentata de designerii care si-au promovat, de la bun inceput, colectiile care le poarta numele: Irina Schrotter, Agnes Toma, Venera Arapu, Doina Levintza, Dan Coma, Razvan Ciobanu ori Catalin Botezatu. „Nu suntem niste aventurieri sau niste copii care se joaca cu niste carpe si fac hainute”, spune Irina Schrotter.

„Suntem o breasla serioasa care isi face treaba si care vinde in toata lumea”, adauga ea, facand referire la acea componenta a muncii designerului careia publicul ii acorda arareori atentie. Intre subindustriile businessului de fashion exista, de fapt, legaturi care nu pot fi trecute cu vederea.

Sigur, sunt creatori care se rezuma la a-si prezenta creatiile in show-uri. Dar sunt si creatori care au invatat deja limba retailului: au retele proprii de magazine, galerii cu vanzare, showroomuri si un target bine definit de cumparatori, format in principal din vedete din showbizul romanesc, politicieni, sportivi si oameni de afaceri.

Irina Schrotter a mers chiar mai departe, trecand de la targetul mic si exclusivist la cel de masa. S-a orientat, cu alte cuvinte, catre segmentul cu venituri medii si chiar mici. Are in magazine, incepand din 2007, o colectie – „Mellow by Irina Schrotter” – special creata pentru magazinele grupului britanic Debenhams, ale carui produse sunt vandute in Romania de omul de afaceri Octavian Radu. Mai mult, de la sfarsitul anului trecut Schrotter vinde, in Carrefour, la preturi mici, prima ei linie pentru bebelusi, rezultatul colaborarii cu Andreea Marin-Banica, colectia „Violet”.

Urmeaza sa lanseze in Metro impreuna cu Andreea Raicu colectia de tricouri „Buy me”. „Sunt de parere ca o marca o vinde pe alta”, spune Schrotter. Dar ce inseamna toate astea in termeni de business? Schrotter crede ca, anul acesta, produsele de masa i-ar putea aduce 30–40% la vanzari, care anul trecut s-au cifrat la 2,5 mil. euro. „Cresterea asta este foarte mare”, spune ea, „intr-o perioada de criza – asta inseamna ca ai gasit nisa, solutia”.

NAVETA IRINEI SCHROTTER. Criza a insemnat pentru Schrotter nu doar o regandire a structurii de venituri a businessului sau, ci si reorganizari. A vandut, de exemplu, sectiile de croit si imprimerie ale fabricii de lohn intr-o tranzactie de jumatate de milion de euro care a implicat „tehnologie si transfer de contracte pentru 200 de oameni”, spune ea, fara sa dezvaluie numele cumparatorului din motive de confidentialitate. A decis, mai apoi, sa se extinda cu magazine proprii in Europa.

Va incepe cu Elvetia: in mai va deschide la Lugano primul „Irina Schrotter” de peste hotare si al optulea din retea. E o investitie pentru care doar amenajarea a absorbit 150.000 de euro. Alte 250.000 de euro s-au dus pe preluarea contractului de spatiu si acoperirea taxei de vad comercial. „Nu planuisem investitia, s-a intamplat”, spune designerul, care petrece 70% din timp in Elvetia, unde invata fiul ei, care are 16 ani. Multumita acestui fapt s-a si ivit, de altfel, oportunitatea.

Urmeaza, deci, o primavara grea, in care Schrotter are de gestionat, in afara de operatiunile curente, doua proiecte personale care absorb bani si care, dincolo de asta, au legatura nu doar cu businessul, ci si cu orgoliul ei profesional. De o parte e deschiderea primului magazin sub nume propriu in strainatate.

De cealalta, ambitia de a nu anula, pentru al doilea an consecutiv, festivalul de la Iasi – care nu e privit ca un eveniment monden, asemeni celui de la Bucuresti, ci drept unul al industriei. incercand sa duca la bun sfarsit cele doua proiecte, Irina Schrotter are in fata doua luni de naveta pe axa Iasi-Bucuresti-Lugano. Cum sa-i ajunga o zi de 24 de ore?

Bookmark and Share

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>