Strict Standards: Non-static method Configure::getInstance() should not be called statically in /home/fashion/public_html/cake/bootstrap.php on line 38
Sa omagiati bine!

Sa omagiati bine!

Iun 06
Ovidiu Buta

 

“Seara artizanilor” s-a inscris lejer in categoria “drumul spre iad este pavat cu intentii bune”.  Din aceasta initiativa fiecare a inteles ce a vrut: “Pasarela” a confundat atelierele cu ceea ce in Franta se numeste “couturier du coin”, participantii si-au cusut singuri eticheta de couturieri pe rochii iar invitatii la eveniment au asteptat sa vada o demonstratie a “artizanilor modei”, meserii rare, pe cale de disparitie in Romania. 

Inarmati cu kilometrii de organza si tull, oglinzi, paiete, flori de plastic, panglici si animale de companie, “artizanii” modei au vrut sa demonstreze ca pot. Ca exista. Ca trebuie luati in seama si ca oamenii sunt doar rai si nu inteleg ca intre ei si designeri nu exista absolut nicio diferenta.  Dar exact aceasta diferenta s-a vazut pe podium, iar cei cativa designeri inserati in fastuoasa desfasurare s-au citit perfect chiar si din

ultimul rand.  Cu mic cu mare, atelierele de croitorie au pornit fericite de sansa acordata intr-o calatorie creativa, care a explodat la Muzeul National de Arta Contemporana, impartind  multimea adunata la experiment in doua tabere, pro si contra acestei miscari browniene. 

Atelierele de croitorie fac deja parte din traditia romaneasca si  nu cred ca exista cartier sau oras fara croitoreasa lui emerita. Rolul lor, asa cum il vad eu, este de a transforma intr-o cheie purtabila, mult mai usor de digerat de consumatorul obisnuit, unele modele lansate la Paris sau aiurea, iar cateva dintre atelierele prezente chiar asta au si facut, citand cu predilectie din sirenele lui  Versace sau zanele lui Elie Saab. Daca atelierele ar face acest lucru apeland doar  la colectiile de podium ale designerilor romani (nu chiar toti ca ne vom trezi mai tarziu cu toate gainile jumulite pentru niste creatii “haute couture”), am putea vorbi in scurt timp chiar despre o adevarata moda romaneasca.  Ei ar putea acoperi astfel  o plaja mare de clienti, promovand in randul lor creatia celor pe care ii consideram ca fac parte din esalonul 1 al modei  si care se adreseaza, la randul lor, unui numar relativ mic de consumatori.

Ceea ce am vazut la MNAC a fost un fel de nimic cu multe ifose creative, un dezmat care a culminat cu o rochie de mireasa la care a fost atasata o trena ce aducea mai mult cu o plapuma – un fel de lada de zestre la purtator.  Pacat de emotia autentica  a salii, de  sutele de ore pierdute  in care aceste ateliere si-au brodat pe rochii toate visurile, de cei cativa oameni talentati rataciti in ecuatie, dar si de cei cativa care putea sa stea in bancile (atelierele) lor. 

Bookmark and Share

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>