Strict Standards: Non-static method Configure::getInstance() should not be called statically in /home/fashion/public_html/cake/bootstrap.php on line 38
Mirosul „inspiratie”?

Mirosul „inspiratie”?

Dec 01
 Armani 1989 vs Leon Bakst 1913
 
Ovidiu Buta a inceput de curand o serie de reflectii pe tema "am copiat la MODA", subiect de actualitate in RO unde consumatorul de imagine (si implicit de polemica) depaseste ca numar consumatorul de moda. Acest subiect m-a amuzat mereu nu atat prin ceea ce presupune cat prin reactiile extrem de variate care le naste.

Printr-o "inexplicabila" lege a contemporaneitatii, tablourile clasice sau moderne care pot fi cumparate in reproducere digitala din orice magazin de amenajari interioare sunt catalogate cel mult kitsch. Daca ti-ai pus un Kandinsky tiparit la mare rezolutie, nimeni nu va "ataca" afacerea comerciantului ca ar vinde "plagiate" ale unui monstru sacru al artei in timp ce un biet tricou poate genera mai multa polemica. In acelasi context al contemporaneitatii, "copierea" cu subtile alterari a unei opere clasice de catre un artist poate fi numita "opera postmoderna" a reluarii si "citatului" iar unii scriitori au aplicat-o cu succes, uneori generand polemici calculate.

Diferenta intre toate acestea si moda/parfumuri este mult mai terestra decat pare intr-un univers a carui singura finalitate este cea comerciala. Oricat am dezbate problema cred ca ea este pura speculatie intelectuala atata timp cat nu se transforma in act de justitie. Luand exemplul lui Galliano de anul trecut, daca nu gresesc….plagiatul s-a "stins" pentru ca partile au ajuns la un acord (daca nu ma insel). Altfel spus, daca eu l-as "acuza" pe John de un asemenea act cand nici autorul si nici Justitia nu o fac … as putea sa par daca nu bizar, cel putin rupt de realitate.

Lasand deoparte aceste discutii "moderne" care isi au sensul atunci cand poate exista o parte lezata, revin la istoria recenta a modei. Modele Poiret sau Vionnet in colectiile marilor designeri. Unii pot spune plagiat, altii pot spune "reluare si citat" in spiritul artistic postmodern, iar altii "reproducere" in termenul acceptat de istoria artei, mai ales ca niciunul din designerii moderni nu si-a ascuns predilectia pentru o inspiratie.

Realitatea insa o putem aduce intr-o zona mult mai banala, dar care in niciun caz nu poate fi eludata din sistemul modei. Majoritatea modelelor 1913-1930 erau depuse la Institutul National de Proprietate Intelectuala din Paris. Altfel spus protejate. Termenul legal de protectie a expirat iar "proprietarii" oricum sunt morti demult. As putea in acest mod sa iau intreg caietul Vionnet din 1921 cu superbele modele si sa le reproduc azi punandu-mi eticheta mea – Octavian Coifan. Unii m-ar acuza de plagiat, altii de lipsa de inspiratie iar alte persoane ar fi fericite sa poarte colectia Vionnet din acel an in timp ce unii ar spune ca am "democratizat trecutul permitand liberul acces la marile momente ale modei". Dpdv legal as fi oricum perfect acoperit iar restul discutiilor ar fi un pur deliciu de cafea. Voilà!

Cateva exemple din colectia personala de imagini.

 
Yamamoto 1998 vs Crinolina 1865 (din James Laver)
 
Yamamoto 1986 vs Dior 1948
 
McQueen-Givenchy 1998 vs Beer 1919
 
McQueen-Givenchy 1997 vs Worth 1890
 
Galliano-Dior 1998 vs Poiret 1921
 
Galliano-Dior 1998 vs Vionnet 1938
 

Moda a gasit o solutie perfecta pentru acest subiect – se numeste "colectia omagiu" (collection hommage). Pune acest titlu in comunicatul de presa plus designerii omagiati iar cel care te "acuza" va ramane subit fara arme.

Bookmark and Share

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>