Strict Standards: Non-static method Configure::getInstance() should not be called statically in /home/fashion/public_html/cake/bootstrap.php on line 38
Parisul pe scuter, Chopin si Grace Kelly

Parisul pe scuter, Chopin si Grace Kelly

Oct 22
Ramona Voicu Fotograf:Gabriel Hennessey

 

CHECK IN

Ma emotionez, natang si imbecil, de fiecare data cand il vad. Avem un fel de relatie adulterina, care se desfa.oara undeva intre ravnire si indeplinire, cu angoasa celor doua ore de zbor, care iau sfarsit in momentul in care vocea stewardesei anunta plat „Bienvenue à Paris, il est 9 heures et demie, la temperature au sol est de vingt-deux degrées, nous vous remercions d’avoir choisi notre…”

Aterizarea e doar pentru ceilalti, pentru mine e boardingul…am calatorit in aproape toate marile orase de pe planeta, uneori in destinatii care-ti promit halucinant senzatiile sau descoperirile la care visezi, insa pulsul meu se accelereaza intr-o imediata irevocabilitate doar pe aeroportul Charles de Gaulle.

Cred ca as putea fi lejer premiata de Air France, sunt un pic mai mult decat un „frequent flyer”, naveta mea la Paris e una sentimentala de ani de zile, fie ca merg pentru o zi, o saptamana, pentru job sau pentru a ma reintalni cu mine dupa ce m-am prafuit suficient… So, Paris: 7 zile, job description: shows & showrooms si off-job, 7 seri, nopti, restul din 24 de ore pe care il consum „pas avec moderation”, cum ar trebui. 

Hotelul la care stau in Bastille (Le marceau Bastille) e o „adresa” pentru expozitiile artistilor contemporani care expun in lobby, aman sa diger lucrarile fotografului expozant si ma instalez intr-una dintre cele mai frumoase camere style écolo, savurand la minus 200 de grade (exagereaza putin cu aerul conditionat!) un jus de fraise.

Bineinteles ca expresia „je ne sais quoi” au inventat-o francezii, cum altfel intr-o camera relativ mica (aproape toate sunt asa in Paris) confortul vizual si proportia intre decorul contemporan chic si touch-ul artistic sunt perfecte?!

Sunt la doi pasi de cartierul istoric Le marais, si aleg „Chez Janou” pentru pranzul cu un prieten, care imi aduce, odata cu bucuria de a-l revedea, si „desfasuratorul” timpului meu off-job. Sa mergi pe jos in Paris e un must, iti trebuie doar o pereche de Bensimoni (muuult mai usori decat Converse), o rochie lalaie si lejera, eventual Marni, un iPod, o pereche de ray-Bani si neaparat un zambet. Poate nu unul cu gura pana la urechi ca al meu, mais il faut sourire quand même…

Cu Damien Rice in urechi si cu narile pline de aerul poluat parizian,alunec pe stradutele Marais-ului si ma gandesc ca Roxana Voloseniuc avea dreptate in ultimul ei editorial spunand ca „avem nevoie de imigranti”, toata diversitatea multi-culti pe care o vezi aici coloreaza vibrant acest oras, insa nu sunt sigura daca ne lipsesc doar alte etnii sau si disponibilitatea de a le primi intre noi.

Dupa cateva ore bune de „Paris à pied”, o doza decenta de shopping si un teanc de reviste ingurgitate bulimic, la hotel, imi ravasesc garderoba pentru a gasi the right thing 2 wear pentru o petrecere la care eram invitata seara pe unul din vasele ancorate pe malurile Senei.

Decid! negru de Ann Demeulemeester si rose noir de Byredo Parfums, o gura de sampanie cat sa-mi dezleg fringlish-ul pe care-l vorbesc, spre dezamagirea celor care ma cred titrata en français, si…

Aici ar trebui sa ma opresc… asa cum s-a oprit totul pentru mine atunci cand m-a luat de mana. Parisul meu se imparte acum in „inainte” si „dupa”.

FASHION BUZZ

Back to fashion world… exista, dupa parerea mea, doua mari categorii de fashion–people, cei All Black, si nu ma refer la culoarea pielii, ci la vesmintele lor, si Ceilalti. Negru antracit, negru suav, negru gri, negru prafuit, negru intens, negru washed, si as putea adauga siderata si eu cat de multe nuante are o nonculoare, insa vezi negru in fata ochilor de cele mai multe ori in showroom-uri, la sau in showuri si bineinteles la after party-urile lor.

E un fel de cortegiu sobru care, desi exersat in tainele alchimice ale culorilor, revendica ca un master atotputernicul noir. Cu exceptia unui singur showroom, care avea o uniforma impusa, mi-am petrecut ore in preajma oamenilor in negru, in conversatii luuuuungi despre colectiile verii 2009, virusata si uluita de profesionalismul si disponibilitatea lor in a-si cunoaste interlocutorul-client. E fascinant sa ajungi sa cunosti traseul unui produs, care trece din schita designerului prin n maini pana cand ajunge la tine in dressing.

LIFE

Sa mergi pe jos in Paris e un must, iti trebuie doar o pereche de Bensimoni (muuult mai usori decat Converse), o rochie lalaie si lejera, eventual Marni, un iPod, o pereche de Ray-bani si neaparat un zambet. Poate nu unul cu gura pana la urechi ca al meu, mais il faut sourire quand même…

Si e o poveste intreaga care justifica atat pretul pe care-l platiti, cat si atacurile de panica de la banca, ulterior!!!

Intr-unul din showroom-uri, pe un fundal sonor Chopin, uit sa numar bomboanele de ciocolata notre si cestile cu ceai de iasomie si ma simt norocoasa azi ca am ales sa fac meseria mea, iar colectia designerului respectiv era ca un film bun de care te bucuri…

URBAN – RUN

Am o jumatate de après-midi libera si, desi ploua teribil, ma aventurez optimist sa fac rost de un taxi, care sa ma duca rapid la Jeu de Paume 1, Place de la Concorde, unde era expozitia lui Avedon.

Cum spuneam, sunt norocoasa, cat sa gasesc taxiul, insa coada in ploaie la expozitie ma turteste si renunt. Imi imprumuta Miguel din optimismul lui (un adorabil fotograf portughez, prieten cu un talentat fotograf, mai degraba francez decat roman, datorita caruia il cunosc) si hotaram sa mergem singing in the rain la Salle Jean, unde era expusa sofisticat, comme elle-même, garderoba printesei sau actritei (?) Grace Kelly…

Ce apucaturi interesante poate sa-ti dezvolte ADN-ul istoric, ma gandesc cam dezumflat, ca pe noi nu ne apuca decat organizat si sindicalist sa ne vizitam muzeele noaptea, iar la ei e coada la muzeu in miezul zilei, cand toarna cu galeata, ca la noi la festivalul berii.

DON'T BE A WANNABE!!!

Ca orice lucru rotund sau intreg sau firesc, lumea modei are in mod sigur partea ei fascinanta, voyanta, o lume plina de nebuni frumosi, de oameni care experimenteaza notiuni de „frumos” la care nu prea te gandesti. Imaginatia oamenilor care lucreaza in fashion district are uneori nevoie de subtitrare, marturisesc eu insami ca nu pricep de fiecare data mesajul unui editorial de moda sau al unei colectii, fara trimiterea la bibliografia inspirationala.

In mod cert exista o cultura vizuala exersata, cei mai multi dintre ei provin din medii artistice, au airbag-urile unui background cultural, de aia functioneaza dupa principii pe care noi abia le invatam. Gasesc mai degraba interesant un workshop (pas workshopping, U addicts!!!) intre piata de publishing glossy si designers market decat doar o participare la targurile de prêt-à-porter sau un schimb de prezentari si after party-uri. De ce n-ar inspira-o Slimovschi a noastra pe Rei Kawakubo (Comme des Garçons) pentru o urmatoare colectie cu trocul cinstit al unei lumini bine puse intr-o prezentare la Bucuresti?!

Sau cand devenim constienti de cat de subversiv periculos este mesajul „perfectiunii cu orice pret” impachetat inteligent et un peu diabolique de tot marketingul din industria modei.

Trendul global, ca tot e adorat cuvantul asta, e spre awakening (trezire = constientizare), asa ca ne-ar prinde bine sa ne uitam in curtea vecinilor fara ochelarii pe care-i primim pe durata unui zbor lung. Am chef de tara asta treaza si de muzeul lui Brancusi la Bucuresti…

CONFIDENTIAL CHECK OUT

Sarez taxiul unui tip care ma intreaba amabil, din cinci in cinci minute, in drum spre aeroport, daca ma deranjeaza aerul… sau daca e curent, imi pun Visine, sa fie plauzibil pentru el (sau pentru mine?) ca nu plang si ma imbarc home fara sa va povestesc cum e cu scuterul in Paris, parce qu'on a tous des vies privées.

Pana la urmatoarea intalnire, „don’t just ROLEX, people, RELAX!”

Bookmark and Share

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>