Strict Standards: Non-static method Configure::getInstance() should not be called statically in /home/fashion/public_html/cake/bootstrap.php on line 38
Moda Mea VI

Moda Mea VI

Apr 16
 Ovidiu Buta

Cand m-am mutat in Bucuresti am lasat in urma mea o lume care inca se afla in cautarea noii formule a elegantei. Treptat, foamea pentru culoare si experiment a lasat locul primelor incercari ale unor croitorese locale de a injgheba “boutiquri”. “Pisica neagra” (inca mai vreau sa cred ca patronul avea umor si nu era doar un alt imbecil din seria care exista chiar si acum si care isi saboteaza cu talent afacerea de la firma sau eticheta incepand.) si “Butiques” erau cele doua magazine care dictau moda pe plan local. Tot atunci au aparut si primele rochii de seara, invariabil asimetrice, invariabil cu buline. Erau copii perfecte ale unor modele vazute intr-un serial german, “Mostenirea familiei Guldenburg” in care o duduie, Evelyn parca, avea o casa de moda si lansa, intre doua betii si o cura de dezalcolizare, colectii avangardiste in alb si negru.

In Bucuresti, noua mea casa incepand de la 18 ani, lucrurile parca stateau mai bine. Exista chiar si o revista (chiar daca e mult spus) de moda, “Ana Gabriela”. imi pare rau ca am pierdut numarul pe care il aveam deoarece ea descria perfect nebunia si confuzia din moda anilor '90.   

Erau doar cateva pagini meschin compostate pe mijloc, majoritatea sepia, cu doamne dolofane , intepenite in pozitii nefiresti pe langa un gard de fier forjat, cu cate un pahar de sampanie in mana. Croiul hainelor era batranicios, fortat, iar maximum de cochetarie il reprezenta parul facut permanet si incleiat cu fixativ. Personal am luat de bune toate aceste inedite oferte mai ales dupa ce, trecand pe langa casa de moda Venus, am vazut exact aceleasi bazaconii si in vitrinele drapate cu materiale groase. Hopa! O CASA DE MODA! Cu aceasi oferta unica si irepetabila! Deci asa ar trebuie sa fie moda astazi…  

E drept ca totul parea cam incomod dar daca O CASA DE MODA spunea ca e bine pai asa trebuie sa fie. si, ca o incununare a noii mele descoperiri, am cunoscut-o chiar si pe doamna Zina, un personaj mitic al perioadei, care, imbatata de propria-i importanta, parea intruchiparea perfecta a d-nei Evelyn din serialul copilariei mele. imbracata exact ca in Ana Gabriela, Zina avea un aer atat de sigur pe ea incat nu iti venea, sub nici o forma, sa-i pui la indoiala dictoanele si elucubratiile. Printre altele ea era in continuare tributara ideii ca desigenrul este o entitate suprema care dicteaza pentru intreaga tara (daca e posibil si mapamond), ceea ce se poarta si ce nu (un fel de copie palida a creatorilor francezi din anii 50 si 60). Am crezut ca Zina avea dreptate pana ce, intr-o banala zi de primavara, am descoperit in spatele Ateneului Roman micul magazin al Doinei Levintza. Iar intregul meu esafodaj, cladit pe o intalnire, o vitrina si o revista, a inceput sa se clatine.

Stiam de Doina Levintza de mult timp dar niciodata nu am crezut ca tinutele pe care le vedeam in filme sau emisiuni TV si care ii purtau semnatura, existau cu adevarat! Adica cineva, in afara ecranului, are curajul sa le si poarte. Singurele creatii strict de moda Levintza pe care le vazusem pana atunci aparusera in anii '80 pe coperta unui program al Teatrului Nottara. Erau doua sau trei fete, purtand palarii de epoca (socant pentru mine deoarece o femeie cu palarie pe timpul Marelui Bula era o aparitie mult mai exotica si controversata decat cea a unui extraterestru calarind un elefant pe Calea Victoriei), fuste tiganesti, jachete cu umeri mari si epoleti si genti triunghiulare. Era un alt fel de a percepe si crea moda dar eram prea tanar si imi lipsea atat vocabularul cat si cunostintele ca sa inteleg de fapt ceea ce vedeam. Era atat de mult umor, un curaj nebunesc si o abordare inedita a modei! Dar aceste lucruri le-am inteles mult mai bine abia dupa ce am devenit un frecvent vizitator al magazinului captusit cu material negru. Adriana, vanzatoarea de atunci, a fost prima persoana care mi-a explicat, asa cum a putut ea mai bine, ca moda nu este doar o insiruire de clisee ci si un act de creatie si ca in Romania, o chestie care mi se parea absolut imposibila atunci, exista totusi femei care au nevoie de o rochie de bal….

 

Bookmark and Share

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>