Strict Standards: Non-static method Configure::getInstance() should not be called statically in /home/fashion/public_html/cake/bootstrap.php on line 38
Moda mea VII

Moda mea VII

Apr 17
  Ovidiu Buta
 
Destinul a facut ca inca din primul an de facultate sa ajung direct in atelierul Doinei Levintza, mai exact chiar in biroul ei, “Camera 3 “ cum o numeau cunoscatorii. Iar aici, in fata unui mormam de reviste Vogue  am mai facut o descoperire importanta: ca povestea cu moda e mult mai vasta si variata si ca nu exista nici o legatura intre Ana Gabriela, zana Zina si mersul modei in lume. Poate ca deja ceream prea mult de la viata dar ma deranja ideea ca ceea ce parea firesc si normal “dincolo” nu avea nici o tangenta cu “aici”. Nu intelegeam nici de ce  moda serioasa este catalogata drept neserioasa in Romania si, surprinzator, nu existau doar doi designeri mari si lati ci o multitudine! Fiecare cu ideile lor, cu stilul lor!   

Perioada pe care am petrecut-o in atelierele Levintza a fost cea mai buna scoala de moda iar acest stagiu prelungit mi-a oferit si posibilitatea de a intra in micul sistem al modei care parea ca se formeaza si la noi. Astfel, am putut asista la cele mai neobisnuite incercari de a face ceva in moda romaneasca in conditiile in care inca nu era nici macar clar delimitata ideea de designer. Ce sa mai vorbim de manechine, hair stylisti sau make up artisti?

Erau niste lucruri atat de vagi ca de multe ori nici nu se luau in considerare. Fetele, la prezentari, se machiau singure iar schimbarile erau facute, cu hei rupuri patriotice, de croitoresele transformate ad-hoc in cabiniere. Dar partea buna era ca inca se mai putea experimenta. in scurt timp lucrurile au parut ca se mai clarifica si a aparut  o incercare de ierarhizare (nescrisa) a celor cativa designeri care activau pe piata. Doina Levintza a venit chiar si cu o formula menita sa forteze sistemul sa evolueze, “Fashion Club”.  Acesta era o platforma sustinuta 100% finaciar de catre designer, prin care se incerca sa se promoveze creatia si moda romaneasca, printr-o serie de prezentari. Aici s-a lansat si Catinca Roman, cu doua colectii care au facut senzatie si  istorie iar studentii de la Academia de Arte din Bucuresti si-au pus si ei la bataie talentul si pungile de plastic de prin casa realizand primele happeninguri de moda.

Este perioada in care moda a inghitit multe, de la pseudo-cronicile in care decolteurile erau “gen scorbura in fata” si pana la “Picsulescu-succes nemaintalnit la Paris sau Kirghistan” sau la descrierile extrem de plastice ale unei dudui frustrate care declara ca “Lacroix ar trebui batut cu rosii”  (chiar, pe unde o mai fi specimena?). Sa va mai aduc aminte de “neoromantismul post industrial”? La fel ca si moda, presa de moda   s-a zvarcolit in nestiinta, nesimtirea dar si neputinta unor oameni de a intelege niste lucruri normale, firesti. Pentru ei, calitatea unei colectii era data de desfasurarea de forte si numarul de manechine (mai nou unii totusi au evoluat iar acum ei iau in calcul doar numarul vedetelor prezente la un show). Voi tine toata viata minte un mirific articol despre un domn care a cucerit moda pariziana -devenise vanzator intr-un boutique al lui Mugler. Hmmm….

Bookmark and Share

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>