Strict Standards: Non-static method Configure::getInstance() should not be called statically in /home/fashion/public_html/cake/bootstrap.php on line 38
Pentru prieteni si nu numai…

Pentru prieteni si nu numai…

Apr 23
Irina Marinescu

Ma uit in jurul meu si constat cu tristete ca noi, romanii, nu mai scapam de sindroame. Va veti intreba poate la ce ma refer sau ce mi s-o fi nazarit … mi s-a nazarit cam asa.

Citeam deunazi pe diverse bloguri, siteuri fashion s.a.m.d., tot felul de comentarii si pareri legate de munca unuia si a altuia, dar nu criticile mi-au sarit in ochi, ci limbajul grobian si chiar agramat al unora, care au timp si atat de multa energie de consumat prin exprimarea parerii lor.

E trist in ce directie am pornit-o, iar eu personal incep sa nu mai simt asa-zisele semne de evolutie fireasca ale unei natii, ci un regeres fenomenal si o sete de barfa si intriga incredibila. Nu mai scapam de obiceiul asta groaznic de a privi capra vecinului si ce i se intampla ei.  De ce n-ar muri toate caprele sa nu fie nevoie sa ne invingem noi frustrarea, ci sa ne-o alimentam? Ne place atat de tare sa ne gasim scuze pentru a ne complace in mizeriile in care traim … e cel mai simplu, doar asa ne-am obisnuit.

Ne-am obisnuit sa stam cu bratele incrucisate si sa ne lamentam pentru ce nu ne cade din cer, si, daca nici asa nu merge sa obtinem cum si ce ne dorim, ne uitam in curtea altora, in care copacii au inflorit, si ne punem cu gura pe ei … macar asa poate ne mai trece sentimentul ala coplesitor de frustrare …

Si ce nu inteleg la unii este anonimatul in care raman dandu-si cu parerea; si de ce o mai fac atata timp cat nu se semneaza, dar asta face parte tot dintre obiceiurile romanesti, de a nu-ti asuma nici ce faci, nici ce comentezi. La noi totul este foarte simplificat. Dau cu bata in balta si fug, si dupa, zambesc larg…falsitate, invidie, frustrare, neasumare, etc.

Astea sunt caracteristicile care ne definesc cel mai bine.

Pacat de atatea lucruri frumoase, pacat ca exista oameni dispusi sa-si practice meseria cu dedicare, pasiune si demnitate, sa-si manifeste talentul si sa dea nastere unor lucruri frumoase care sa-ii bucure pe altii, insa multi altii vin si le murdaresc cu lipsa bunului simt si al discernamantului lor, lucruri pe care le manifesta natural si cu care otravesc tot ce e in jur.

E foarte usor sa raspunzi sau sa dai replica unor oameni, care din diverse motive mai mult personale decat obiective, turuie ineptii despre munca altora. Doar ca ma intreb daca merita efortul sa le dai fie si macar o replica inteligenta si decenta, semnata la coada.

Sunt obosita de aceste pareri, opinii, critici, ale unor oameni care isi ascund numele sub altele false, despre care nici macar nu stiu daca sunt sau nu avizati sa o faca, dar din a caror exprimare deficitara nu pot decat sa trag concluzia ca nu sunt avizati.  Se presupune ca atunci cand esti absolvent, fie si de scoala profesionala, liceu, ASE – sectia contabilitate sau orice altceva, ai invatat macar gramatica limbii romane si ca poti macar sa formulezi cosmetizat o opinie mai putin inaltatoare. Este jenant, jenant sa scrii despre munca unui om sau a mai multora fara macar sa te semnezi.

O critica este un lucru care te ajuta foarte mult si mai ales daca e facuta asa cum trebuie; te ajuta sa cresti, sa evoluezi, sa nu te plafonezi intr-o singura si eterna directie.  Dar critica nu inseamna exprimare ca la usa cortului sau folosirea limbajului din fata blocului, unde mai scapi cate-o “….” printre cojile de seminte.  Critica are o cu totul alta definitie, presupune o exprimare decenta a unei pareri care se leaga exact de produs si nu si de persoana din spatele lui. Nu in cele din urma, o critica, de orice natura, trebuie sa fie semnata. Altfel este lipsita de orice fel de valoare sau insemnatate.

Aviz amatorilor de critici neavizate sau neasumate … Jean-Paul Gaultier , spre exemplu, al carui talent si a carui contributie la istoria modei sunt, cred, incontestabile, nu a absolvit nici o scoala de prestigiu in afara de cea din casa bunicii lui.  Bunica lui a crezut in talentul si in daruirea lui, ajungand sa pretinda ca nepotul ei era bolnav numai pentru a nu merge la scoala si pentru a ramane in casa ei, acolo unde il incuraja sa creeze rochite ursuletului lui.

Si in incheiere, nu ma gandesc decat la atat … cei care raspundeti unor astfel de comentarii … v-ati gandit macar o secunda inainte sa o faceti, ca deveniti automat participantii unui joc foarte josnic, ca alimentati nevoia de afirmare (fie si prin astfel de mijloace) ale unor oameni otraviti de propriile lor frustrari???

Prea multa energie investita in ceva sau in cineva care nu are nici macar demnitatea sa semneze ce afirma.

Si, in incheiere…ma semnez cu sinceritate…

Irina Marinescu

 

Bookmark and Share

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>