Strict Standards: Non-static method Configure::getInstance() should not be called statically in /home/fashion/public_html/cake/bootstrap.php on line 38
Gandit in China

Gandit in China

Apr 14
Ovidiu Buta

 

Astazi (aproape) totul este “made in China”: computerul de pe care scriu acest text, Ipod-ul la care ascult muzica si chiar si zgarda cainelui meu infuriat ca nu ii accord atentia pe care el o crede suficienta.  Hainele protestatarilor decisi sa stinga flacara olimpica au fost croite si cusute de o armata de copii cu ochii oblici, razboiul lui Bush continua cu bani din bancile Beijing-ului, iar o parte din produsele “de lux” continua sa isi teasa, cu o falsa rusine, undeva cat mai ferit de ochii nostri, magicele cuvinte “fabricat in China”. China este in toti si in toate: conversatiile noastre zilnice, stirile de la televizor, site-uri de moda, birourile LVMH, in biroul oval, in saloanele spa si magazinele feng shui. Parca nu mai putem trai fara ea, dar si ea nu prea pare ca poate sa traiasca fara noi.

China a reusit nu doar sa ocupe locul principal in ierarhia mondiala (acest lucru s-a intamplat cu destul timp in urma, doar ca masina de propaganda a uitat sa ne faca cunoscut acest lucru) ci sa se si insinueze in cultura si mentalitatea noastra.  Iar acesta este adevarata putere. 

In toata aceasta poveste despre suprematia mondiala exista un paradox pe nume Moda.  Moda, vehicul perfect de comunicare si influenta, careia rar ii punem la indoiala perceptele si ideile, cateodata chiar schizofrenice, a scapat de invazia chinezeasca. Aproape totul este “fabricat in China” dar aproape nimic “gandit in China”.  De-a lungul timpului ea a influentat moda prin nume puternice ca Yves Saint Laurent si Gaultier (ma refer aici doar la moda moderna!) dar nimic nu a rezistat mai mult de unul sau doua sezoane. Din cand in cand  Roberto Cavalli mai descopera cate un vas din portelan si porneste de la el in conceptia unei colectii, McQueen brodeaza inca dragoni pe riguroasele sale tinute, iar Doina Levintza imprima panourile decorative din “Orasul intrezis” pe fastuoase rochii de bal.

Influenta Chinei in moda se reduce la idei si elemente decorative condamnate sa traiasca doar cateva sezoane. Lipsesc designerii chinezi care sa ia cu asalt piata, sa ocupe locul marcilor europene sau americane, sa isi deschida magazine in inima Parisului sau a Londrei.  Ma intreb, daca tot au reusit sa il convinga pe Spielberg sa fie secund (!) in echipa care a pus la punct spectacolul de deschidere al Jocurilor Olimpice, cum de au ratat sa il convinga pe Tom Ford sa brodeze o poveste chinezeasca pentru necunoscutul designer Zin Peng Phing? 

Putinii designeri chinezi pe care i-am cunoscut fie la Paris sau Beijing sunt depasiti de situatie.  Pentru ei ciclul firesc al modei pare prea rapid, prefera sa ignore suveran regulile si tendintele (si asta in conditiile in care lucrau colectii pentru Europa si nu pentru piata lor locala), iar orice linie de constructie mai complicata este catalogata automat “haute couture”.  Nu am inteles exact de ce se comporta astfel, poate pentru ca deja sunt obisnuiti cu ideea ca intreaga planeta trebuie sa faca sluj in fata lor, si astfel li se pare firesc ca si moda mondiala trebuie dictata de la Beijing, sau poate doar nu au habar in ce au intrat. Sau poate ca inteleptii partidului inca nu au decis sa cucereasca inca si aceasta reduta.

 

Bookmark and Share

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>