Strict Standards: Non-static method Configure::getInstance() should not be called statically in /home/fashion/public_html/cake/bootstrap.php on line 38
Molusca

Molusca

Apr 01
  

Elvira S. s-a nascut chiar in ziua in care Tovarasul Nicolae Ceausescu a turnat cu canciocul ciment la primul pilon al Circului Foamei. Parintii ei, umili slujbasi, locuiau chiar langa  mastodont, iar inainte si dupa Revolutie (adevarat, doar pentru cateva luni), Elvira a avut ca singur partener de joaca Circul.  Cladirea, parasita de muncitori si de interesul oricarei alte fiinte umane, o impresiona fantastic.  Isi imagina ca aceasta este casa ei si, cu o bucata de teava, trasa urmele viitoarelor camere.

Intr-o zi simpla de primavara, de la fereastra bucatariei acoperita cu abtibilduri colorate si gaurita smechera de o hota, Elvira a vazut o forfota, total nefireasca, raportata la starea de letargie si nemiscare ce pazea Circul Foamei.  Din camera de zi, dominata de un tablou imens, cu printi si ciobanasi firavi,  incadrat masiv de o rama vopsita in bronz, mama Elvirei a urmarit si ea cu privirea pe cei 20-25 de barbati imbracati in costume la doua randuri.

Toti i se pareau ca dau fioros din maini. Il ochi pe cel mai tanar si, suspinand, il decreta in sinea ei partener ideal pentru Elviruta, pe care o vedea negresit fie Miss, fie doamna maritata, cu catel mic si haina de blana.  Decorul in care Elvira evolua in visele mamei avea in mod obligatoriu un semineu si o scara interoara.

Mall-ul a aparut brusc in viata si cartierul uitate de Dumnezeu.  Elvira isi aducea acum aminte, surazand poznas cum, intr-o dimineata, a privit intamplator pe fereastra bucatariei unde isi citea 'revista cu paranormale' si a zarit printre norii de praf ceva care stralucea intr-un mod aproape… apetisant.  Acoperit cu placi mari de faianta (parea un WC-ul al unor giganti), noua cladire nu se lipea de niciuna dintre imaginile cunoscute de Elvira. Era… mare, dar lucruri mari a mai vazut ea la viata ei, atunci cand tampita de matematica, aia care, culmea, le mai era si diriginta, i-a dus sa vada Casa Poporului.  Noroc ca  magaoaia avea o colectie de scari interioare, iar Elvira a decretat, dupa 30 de minute de zgait la frunzulitele sculptate pe balustrada, ca "e marfa frate!".

A infascat din cuier jacheta din blana de iepure si a fugit sa vada de aproape minunea.  Trecu repede printre sirurile de muncitori si vecini, inregistrand rapid fluieraturile lor admirative.  Dar Elvira nu mai avea stare de ei si parca nici nu o mai satisfaceau ragetele lor animalice.  Nu avea ochi decat pentru minunata cladire oranj cu brau albastru de jur-imprejurul ei.  Cupola mare de sticla o  dadu insa gata.  Ceva atat de neromanesc nu mai vazuse niciodata, nici macar la televizor, iar aici se pricepea foarte bine, deoarece il inchidea doar cand se convingea ca puricii de pe ecran nu insemnau o defectiune tehnica, ci simplul fapt ca programul se terminase.

A ocolit-o o data.  De doua ori.  De trei ori.  Pe usile batante intrau si ieseau oameni care carau cutii si role mari de hartie colorata, iar din interior se auzea zgomot de 'pikamar'.  Mirosea a ulei.  Intreaga cladire duduia ca un cazan incins.

A asteptat, cu sufletul la gura, sa se deschida noua chestie.  A fost prima in fata usilor de sticla.  A intrat prima si tot prima s-a urcat la etaj, pe scara rulanta.  A urmarit mirosul inebunitor de parfum si s-a trezit intr-o camera plina de cutii colorate unde, culmea, cineva a dat cu parfum pe ea.  Zapacita, s-a luat dupa alaiul de oameni. A zabovit cateva minute bune privind la fantana arteziana din mijlocul cladirii. 'E bine la Mall?', a auzit pe cineva intreband din spatele ei.  S-a intors sfioasa si a ramas cu gura cascata.  Un frumos, dar unul din ala cum numai la televizor poti sa vezi, o privea insinuant de jos in sus.  Elvira s-a fastacit brusc, s-a inrosit si s-a intors repede cu fata la fantana.  In minte ii staruia camasa deschisa pana aproape de centura si lantul gros din aur, cu un medalion masiv agatat de el.  A inchis ochii si a numarat pana la 10.  S-a intors brusc, dar barbatul nu mai era acolo. L-a cautat cu privirea…  Dupa 20 de minute fu impinsa de multimea furioasa si disperata sa vada fantana arteziana.

A revenit a doua zi si, ca un detectiv, a inceput sa verifice magazin cu magazin.  A chicotit la vederea unor chiloteii in forma de inimioara ('ii cumpar pentru Paste') si a inghitit in sec in fata unui stand care vindea aripioare de pui.  A mai mancat ea odata, ceva aproape la fel, atunci cand la magazinul Unirea s-a deschis un restaurant care servea tartine.  A privit cu atentie fiecare vitrina in parte, a verificat fiecare pret. Si-a marcat, pe un rest de abonament de metrou, cateva lucruri 'delicioase'. 'Trebuie ne-a-pa-rat cumparate!'. Pe el nu l-a mai vazut.

A treia zi a venit mai tarziu.  Acuma era de-a locului.  S-a asezat cuminte si a inceput sa priveasca cu atentie oamenii care se perindau prin Mall, stangaci si inhibati, ca intr-un muzeu.  Remarca ce putina lume intra si in magazine, dar acest lucru nu o mira.  Nici ei nu i se mai parea interesant sa-si piarda timpul printre hainute, cata vreme avea la dispozitie vitrinele.

A patra zi si-a cumparat prima pereche de pantofi cu toc.  Au costat ceva dar, purtandu-i, se simtea fantastic.  Era cu un cap deasupra tuturor si adora sa mearga miscandu-si sinuos fundul.  Cativa barbati chiar s-au uitat la ea cu admiratie. S i nici unul nu semana cu vecinii ei!  Pacat ca nu era si Frumosul sa o vada!

A cincea zi a cazut intr-o duminica.  Elvira s-a trezit devreme, si-a pictat atenta fata, reproducand exact fata unui manechin din vitrina magazinului pe care il iubea cel mai mult.  Ochii conturati cu negru, buzele sidefii, unghiile albe-mat. Pantofii cu toc se asortau perfect cu fusta scurta, cumparata din IDM, iar sutienul ii umfla fantastic bustul. Din usa, mama o privea cu admiratie.  O scuipa discret sa nu se deoache si se intoarse, multumita, inapoi la tocanita.  Duminica in familia Elvirei se manca, invariabil, tocanita si gogosi cu gem. Elvira refuza suveran pranzul (ii plesnea fusta pe ea) si pleca, clatinaduse pe tocuri asa cum a vazut-o pe Sue Ellen ca facea in 'Dallas'. 

A intrat in Mall ca o regina si, cu coada ochiului, inregistra omagiile mute ale celor din jur.  S-a oprit la masa numarul doi de la cafenea si a cerut o cafea mica si un suc rosu.  Si-a aprins o tigara (fuma rar, de fason) incepand sa numere barbatii bine. Unu, doi, trei… Nu!  Doi, ca trei are o sacosa ieftina de plastic in mana.  Se concentra pe cei singuri sau care aveau pungi mari, colorate, cu sigle greu de citit, pictate pe ele. Se apleca peste masa sa-i vada mai bine pe cei care urcau pe scara rulanta.  Chiar in acel moment cineva s-a asezat in fata ei, blocand privelistea.  'Ce ma-ta vrei?' a vrut sa exclame Elvira, dar si-a adus aminte ca in filme lumea nu prea injura, asa ca si-a inghitit repede vorbele in fata celor mai frumosi ochi albastri pe care i-a vazut vreodata ("artist de film, fata, nu altceva").  El o privea amuzat.  Elvira rosi pe sub stratul gros de pudra si, pentru prima data in viata ei, simti ca nu are replica.  Era… frumos si mare.  Avea putina burta, dar Elvira prefera sa ignore amanuntul.  O fascinau ochii lui si vorbele care ii ieseau repede pe gura.  Nu intelegea mare lucru, ceva cu magazine si parfumuri.  Isi aduna toate puterile si se concentra.  Nu era ca Frumosul, dar nu era de lepadat.  Costumul ii venea dragut si de sub el se vedea o camasa brodata cu tot felul de litere.  Pe degetul mic ii stralucea o sevaliera cu doua oase incrucisate si o litera atat de inflorita incat cu greu realiza ca era un G. Gicu? Gigel? Gheorghe? 'Gabriel',o salva el, iar Elvira chitcai gratios. 'Elvira.  Am avut un catel Gabriel', continua ea surazand. Barbatul o cantari cu ochi de geambas. Fata nu arata rau.  Semana cu fetele din revistele lucioase pe care mall-ul le distribuia gratuit ('Ce fraieri facuti gramada, cati bani or pierde').  Povestea lor de dragoste a debutat simplu: 'Domnisoara… va fac un shopping?'

Pe Elvira o puteti gasi, invariabil, la masa numarul 2 de la etajul 3 al Mall-ului.  Intr-un fel este mascota locului.  Barbatii se cam feresc insa de ea.  Au aflat ca Gabriel este foarte gelos.  El vine mai tarziu, se hotareste greu ce sa poarte ('sa fie Boss-ul sau camasa roz de la Steillman?').  Traiesc impreuna din cea de a saptea zi de cand s-a inaugurat Mall-ul si, in fiecare an, sarbatoresc la KFC, in fata unei portii de aripioare de pui, minunata intamplare si grandioasa constructie oranj.

Bookmark and Share

1 comment

  1. Adelina

    NO COMMENT! Doar pentru asta sunt constrite mallurile si asta vand magazinele. Marketingul de mall atrage segmentul caruia i se adreseaza :))

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>